Reacții obișnuite pentru copii și adolescenți

Reacțiile obișnuite, ca urmare a situațiilor de stres, se vor diminua cu timpul, în cazul majorității copiilor. Copiii care au fost direct expuși la dezastre pot trece, din nou, prin stări de supărare; pot reveni comportamente legate de eveniment, dacă aceștia văd sau aud lucruri care să le reamintească de ceea ce s-a întâmplat. Dacă cei mici continuă să fie foarte afectați sau dacă reacțiile lor periclitează activitatea școlară ori relațiile cu ceilalți, părinții sunt sfătuiți să se adreseze unui specialist sau să discute cu cineva care are competențe în gestionarea nevoilor emoționale ale copiilor. Învață mai multe despre reacțiile obișnuite în condiții de stres:

Pentru bebeluși și copii de până la 2 ani

Bebelușii pot deveni mai irascibili. S-ar putea să plângă mai des ca în mod obișnuit sau să vrea să fie ținuți în brațe mai mult.

Pentru copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani

Preșcolarii și copiii de grădiniță s-ar putea întoarce la comportamente pe care le depășiseră deja. De exemplu, accidente în rutina legată de mersul la toaletă, urinat în pat sau stări de spaimă asociate separării de părinți sau de îngrijitori. E posibil să aibă accese de furie sau dificultăți în a dormi.

Pentru copii cu vârste cuprinse între 7 și 10 ani

Copiii mai mari pot resimți supărare, furie sau teama de repetare a evenimentului. Colegii lor pot transmite informații false; cu toate acestea, părinții sau îngrijitorii pot corecta dezinformările. Copiii mai mari se concentrează pe detaliile evenimentului și fie vor să vorbească despre asta tot timpul, fie refuză total să vorbească. Există posibilitatea ca aceștia să întâmpine dificultăți în menținerea concentrării.

Pentru pre-adolescenți și adolescenți

Unii pre-adolescenți și adolescenți răspund la traume prin izbucniri. De exemplu, pot ajunge să se comporte neglijent sau să apeleze la alcool sau la substanțe care pot da dependență. Alții se pot teme să iasă din casă. Unii ar putea să reducă timpul petrecut cu prietenii lor. S-ar putea lăsa copleșiți de emoții intense, simțind că nu sunt în stare să vorbească despre ele. Emoțiile pot să-i facă să devină mai iritați și chiar să ajungă să se certe cu frații, părinții, îngrijitorii sau alți adulți.

Pentru copii cu nevoi speciale

Copiii care au nevoie permanentă de aparate care să le susțină sistemul respirator sau cei care sunt imobilizați într-un scaun cu rotile sau la pat, pot avea reacții mai puternice în fața unui dezastru iminent sau în desfășurare. Ar putea să resimtă mai intens momentele de stres, îngrijorare sau furie, în comparație cu ceilalți copii, pentru că au mai puțin control asupra stării lor generale. Același lucru este valabil pentru copii cu alte tipuri de limitări de natură fizică, emoțională sau intelectuală. Copiii cu nevoi speciale pot avea nevoie de încurajări suplimentare, de mai multe explicații legate de eveniment, de mai mult confort și de alte forme de contact fizic, precum îmbrățișări din partea celor dragi.