Întrebări și răspunsuri

0371 237 427

numărul la care poți obține informații din surse oficiale și de la asociații implicate
în ajutorarea sucevenilor afectați de Covid-19 sau măsurile de combatere a epidemiei

Această pagină reprezintă un răspuns umanitar la situația generată de noul coronavirus. Ne dedicăm comunității sucevene și ne aliniem altor inițiative asemănătoare existente în România.

Responsabilitatea, solidaritatea și organizarea civică ne vor ajuta să trecem mai ușor peste această criză! Împreună ne putem face bine! (mai multe…)

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in posts
Search in pages

 

Recomandari pentru parinti (12)

Pentru a afla cum gândesc copiii despre noul context creat de Coronavirus, recomandăm părinților sau bunicilor să discute cu copilul cu privire la emoțiile și gândurile lui.
  • Înainte de toate, lăsați-i să vină cu întrebări către dvs. și încurajați-i să vorbească. Este cel mai simplu și direct mod de a avea acces la gândurile și emoțiile lor. Spre exemplu, o mămică a fost întrebată de fetița ei de opt ani, ce vârste au oamenii care sunt afectați de coronavirus și dacă ea (mama) și bunica maternă vor fi afectate. Aceasta a fost o ocazie excelentă de a discuta cu copilul, de a-i oferi o explicație simplă pentru ceea ce se întâmplă și de a o asigura că adulții și autoritățile fac tot ceea ce trebuie ca să fim cu toții în siguranță.
 
  • Observați, de asemenea, comportamentul copiilor, ce fac ei propriu – zis – aveți în felul acesta acces la fel de direct la gândurile și stările lor interioare. Spre exemplu, un băiat în clasa a cincea, a început să îi ceară mamei să nu mai plece la serviciu și să se spele pe mâini de fiecare dată când se întorcea acasă. Comportamentul copilului arăta starea de îngrijorare pe care o avea față de siguranța mamei și implicit și a lui. Ca și în exemplul anterior, aceasta a fost o ocazie binevenită de a discuta cu copilul cu privire la emoțiile și gândurile lui.
  • Dacă copilul este prea mic să poată explica ceea ce simte și ce îl îngrijorează și este încă la vârsta la care se joacă, puteți observa ce fel de jocuri se joacă și mai precis care sunt subiectele / tematicile jocurilor lui. Este bine știut faptul că prin joc și joacă copilul dă sens lucrurilor care se întâmplă în viața lui și care au un impact asupra lui, acesta „face ordine” în lumea lui interioară și se adaptează evenimentelor pe care le parcurge. Așa încât nu este de mirare dacă în jocurile copiilor care implică utilizarea păpușilor, figurinelor, marionetelor, a jocurilor de rol sau a desenelor vor apărea tematici legate de Covid – 19. Dacă se întâmplă acest lucru, dragi părinți, nu vă îngrijorați, căci acest lucru vă arată, în mare, că cei mici se adaptează perioadei și evenimentelor pe care le parcurg. Observați mai ales care este finalul pe care copilul îl oferă jocului lui tematic – personajele jocului se fac bine, jocul are un final fericit? Ori, din contră, finalul este unul negativ? Dacă despre situația din urmă este vorba, atunci vă puteți așeza lângă copil și dacă vă permite vă puteți juca alături de el. Îi puteți spune ceva de tipul: „A fost foarte interesant jocul tău de mai devreme. Acum aș vrea să mă joc și eu alături de tine și de data aceasta voi face eu finalul poveștii, de acord?” Dacă copilul este de acord, puteți relua jocul, schimbând, însă, în mod activ, finalul. Pentru aceasta puteți introduce personaje noi cum ar fi – poliția, medici, sau adulți care vin în ajutorul celor mici și găsesc soluții bune.
Oricare ar fi modalitatea pe care o veți alege în perioada aceasta, dragi părinți, amintiți-vă că cea mai bună modalitate de a vă securiza copiii este de a le transmite dvs. înșivă emoțional un sentiment și o atitudine de calm și de „lucrurile vor fi bine”, de a petrece timp alături de ei (discutând, jucându-vă, gătind, citind povești, desenând sau pur și simplu uitându-vă la ei în timp ce se joacă) și de a transforma aceste momente în ocazii de a vă apropia mai mult de proprii copii. Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Cele 7 minuni ale lumii

Un profesor a cerut unui grup de elevi să recompună lista celor şapte minuni ale lumii, adaptată timpurilor pe care le trăim. Au existat multe diferenţe, dar iată lucrările care au obţinut calificative maxime:
1. Piramidele din Egipt
2. Taj Mahal
3. Marele Canion
4. Canalul Panama
5. Empire State Building
6. Basilica San Pietro din Roma
7. Marele zid chinezesc
În timp ce se citeau lucrările, profesorul a observat că o studentă încă mai scria. Profesorul a întrebat studenta dacă are dificultăţi şi ea a răspuns:
«E atât de greu să decizi, sunt atâtea minuni pe lume!»
Profesorul a întrebat dacă o poate ajuta. Studenta a ezitat puţin şi apoi a răspuns:
«Cred că cele şapte minuni ale lumii sunt:
1. a vedea
2. a auzi
3. a mângâia
4. a savura
5. a simţi
6. a râde
7. a iubi»
Colegii au rămas tăcuţi. Aceste lucruri sunt aşa de simple încât nu ne dăm seama cât sunt de minunate!

Morala: Lucrurile preţioase nu pot fi cumpărate sau construite de om.

Tu cât te lași influențat de ceea ce auzi în jurul tău?

Câteva broscuțe de pe malul unui lac și-au propus să organizeze un mare concurs, pentru a vedea care dintre ele poate să ajungă în vârful unui turn care se înălța semeț la marginea dinspre apus a împărăției lor.

Și ca la orice concurs, s-a adunat curioasă o mulțime impresionantă de spectatori pentru a urmări cursa și pentru a le încuraja pe broscuțe. Se auzea cum șușotesc între ei despre cât de înalt este turnul și cât de periculoasă este această întrecere. Despre cât de obositoare va fi încercarea și despre îndoiala lor că vreuna dintre broscuțe va reuși să ajungă până sus.

Cum s-a dat startul, broscuțele au început să se cațere vioaie, însă de jos auzeau vocile spectatorilor, unii prieteni, alții necunoscuți, cum strigau pline de teamă:
“N-are rost, turnul este prea înalt! Opriți-vă, sunteți în pericol, o să cadeți!”
Tot mai multe broscuțe au început să se resemneze și una câte una au abandonat cursa. Numai una singura a continuat să se cațere cu încăpățânare mai departe. Nu voia cu nici un chip să renunțe! Ea a fost singura care a ajuns în vârful turnului. Toate celelalte broscuțe și toți spectatorii au vrut să afle cum a reușit să facă un efort atât de mare, așa că au mers să o întrebe.
Așa se află că broscuța învingătoare era “SURDĂ!!!”

Morala: Nu asculta niciodata de oamenii care au obiceiul de a fi pesimiști. Ai grija să nu te lași influențat de ceea ce auzi sau citești de oriunde. Asigură-te că te informezi din surse autorizate.

Când avem grijă de noi, îi protejăm și pe ceilalți

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îl văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
– Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul.
Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană. Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:
– E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
– Domnule Şoarece, văd bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă. Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.
Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
– E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
– Îmi pare foarte, foarte rău, domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.
Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
– E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
– Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.
Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.
În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot, ca acela produs de o capcană în care s-a prins un şoricel. Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră. Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.
Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul. Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi şi muri la scurt timp. La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Morala: Data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte: când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc.

Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie a vieţii. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii. Fiecare dintre noi este un fir vital în tapiţeria altei persoane. Vieţile noastre se întreţes şi acest lucru nu este întâmplător. Cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poţi ţine strâns sunt familia și prietenii.

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Lăsați copilul să aleagă o cariocă sau un creiona colorat.  Așezați-vă unul în fața celuilalt și lipiți-vă degetul arătător de un capăt al creionului / cariocii. Regula jocului este să vă mișcați prin cameră fără a scăpa carioca pe jos. Lăsați-vă în jos sau ridicați-vă pe vârfuri, mergeți la stânga sau la dreapta, în față sau în spate, exersând comunicarea nonverbală cu copilul și îndemânarea. Ca să faceți jocul și mai provocator, puteți avea două carioci pe care să le fixați cu degetele arătătoare.

Pentru acest joc este necesar să aveți la îndemână peste zece creioane colorate/carioci. Copilul trebuie să întindă ușor brațul în față cu palma în jos. Deasupra mâinii va fi așezat un creion colorat/cariocă. Printr-o aruncare ușoară a creionului în sus (menținând mâna în aceeași poziție, cu palma în jos), copilul trebuie să prindă cu aceeași mână creionul pe care tocmai l-a aruncat.

După ce va reuși să prindă primul creion, deasupra mâinii se vor așeza două creioane, iar după ce va reuși să le prindă și pe cele două, va continua cu trei și tot așa. Dat fiind faptul că este un joc de îndemânare și suficient de provocator și distractiv, s-ar putea ca această activitate să-i ocupe copilului câteva ore bune. Puteți chiar să faceți o competiție prietenoasă – cine reușește să prindă cele mai multe creioane dintr-o singură aruncătura, făcând acest lucru pe rând. 

Jocuri imaginative și de colaborare

  • Lăsați copilul să aleagă o cariocă/creion colorat. Pentru acest joc veți avea nevoie de o coală de hârtie A 4 sau A 3. Spuneți-i copilului că pentru această activitate nu veți avea voie să vorbiți, „veți fi muți ca niște pești” și la semnalul dvs. veți avea de realizat împreună un desen ținând amândoi de aceeași cariocă, însă fără a vorbi deloc. La finalul desenului, puteți povesti fiecare ce ați intenționat să faceți și ce a ieșit de fapt.
  • Tehnica Squiggle („Tehnica Mâzgăliturii”) – veți avea nevoie de câteva coli albe și, desigur, de creioane colorate. Faceți o mâzgălitură pe foaie. Oferiți mâzgălitura copilului și rugați-l s-o transforme în ceva – un desen care să semene a ceva (obiect, ființă etc). După aceea, copilul va face o mâzgălitură pentru dvs. pe care o veți transforma în ceva recognoscibil și tot așa.
  • Anunțați copilul că veți face un desen împreună iar regulile vor fi: va începe unul dintre voi care va desena un punct, o linie, o mâzgălitură sau o figură geometrică simplă pe foaie. Următorul va continua desenul adăugând câteva elemente simple sau transformând desenul început în ceva. Apoi copilul va continua desenul adăugând câteva elemente simple și tot așa. Atenție, ca și în tehnica anterioară, nimeni nu va vorbi. Desenul se încheie atunci când toată foaia este plină de un desen care pare a avea o anumită coerență. După aceasta, puteți realiza împreună o poveste pornind de la desen – începe unul și continuă celălalt. Întotdeauna, acest desen colaborativ se transformă într-un desen în toată regula, cu personaje, elemente de vegetație, clădiri sau forme ale naturii, ca și cum ar fi fost realizat de o singură persoană.

 

Jocuri care țintesc dezvoltarea emoțională

Folosindu-vă de culori, puteți dezvolta o activitate în care să ajutați copilul să vorbească despre emoții. Asigurați-vă că aveți carioci cât mai variate, de cât mai multe culori. Înainte de toate, alături de copil, listați unele sub celelalte cât mai multe emoții: bucurie, tristețe, mândrie, furie, dezamăgire, calm, fericire, rușine, vinovăție, dezgust, îngândurat, entuziasm, mulțumit, amuzat, vesel, relaxat etc. Pe rând, pentru fiecare emoție copilul va alege o cariocă / culoare care îi amintește de acea stare și va oferi un exemplu de situație în care a simțit acea emoție. La rândul dvs., îi puteți oferi copilului un exemplu de situație în care ați simțit și dvs. acea emoție. Doar aveți grijă ca exemplul să fie adaptat vârstei și capacității de înțelegere a copilului.

Pentru că cel mai bun mod de a folosi creioanele este pentru a realiza desene, oferiți-i copilului o temă și lăsați-l să facă ceea ce știe el cel mai bine – să se exprime prin desen. Tema propusă țintește tocmai sentimentul de siguranță pe care vrem să-l insuflăm copiilor în această perioadă. Așa încât, având o foaie A4 în față, rugați-l pe copil să închidă ochii pentru câteva momente și să își imagineze că intră într-o cameră magică în care se află toate lucrurile (persoane, obiecte, activități, jocuri, jucării, animale de companie, mâncăruri care îi fac plăcere etc.) care îl fac să se simtă bine și în siguranță. Ținând ochii închiși, puneți-l să se uite bine în jur și să observe ce se află în această cameră. După ce se uită bine în jur, poate deschide ochii și poate desena această cameră și ceea ce a „văzut” în ea. Jocul reprezintă o ocazie excelentă de a afla ce îl face pe copil să se simtă în siguranță și să vă dea idei de activități pe care copilul le poate face ulterior pentru a se simți bine. Spre exemplu, unii copii pot desena în interiorul camerei magice: părinții sau animalul de companie, cărți pe care le face plăcere să le citească, jucării de pluș de care sunt atașați, jocuri pe care le joacă, calculatorul etc.

Jocuri de relaționare și comunicare

  • Pisicuța cea pufoasă (7-11 ani). Vă așezați pe jos într-un cerc. Unul dintre membri familiei este ales drept pisicuță. Acesta trebuie să meargă în patru labe și să caute un stăpân. Pisicuța vine pînă în dreptul stăpînului și miorlăie de trei ori cât mai înduioșător. După fiecare miaunat, stăpânul pisicuței trebuie să mângâie pe cap și să spună forte serios fără măcar să zâmbească, Pufoasa mea pisicuța! Dacă zâmbește sau râde, devine pisicuță, dacă nu, pisicuța își caută alt stăpân.
  • Ascultă lumea (7-11 ani, minim 2 participanți). Stați alături de copilul dvs. sau spate-în-spate, și închideți-vă ochii. Concentrați-vă asupra sunetele din jurul vostru. Ascultați lumea. Încercați să identificați sunetele pe care le auziți în jur. Se poare auzi zbârnăitul frigiderului, un avion care zboară, lătratul câinilor, muzica din vecini sau un telefon care sună! Spuneți pe rând ceea ce auziți. Poate copilul să identifice toate sunetele? Este o metoda bună de relaxare, dar și interesantă.
  • Sacul cu povești (11-18 ani, diferite obiecte din casă). Jucătorii se așează în cerc. Unul dintre participanți âncepe să povestească o istorioară, apoi la un momnet dat cere jucătorului din stânga lui să aleagă un obict din sac și să continue povestea, așa încât obiectul ales să joace un rol în poveste, sacul continuă să circule, până când toți jucătorii au abut posibilitatea să-și aducă aportul la construcția povestirii.
  • Oglinda (toate vârstele). Stați față în față, astfel încât o persoană este oglinda, iar cealaltă este persona reală. Oglinda va reflecta mișcările și expresiile persoanei reale, timp de un minut. Apoi rolurile se schimbă. Ritmul mișcărilor trebuie să fie foarte lent. Întărește încrederea reciprocă.
  • Cine este important pentru tine? Spune sau scrie o poveste despre un adult important din viața ta. Rugați-vă copilul să facă același lucru. Spuneți poveștile cu voce tare și vedeți dacă puteți identifica caracteristici comune. Acesta este un mod frumos de a avea o conversație despre toți oamenii importanți din viațile noastre.
  • Lasați copilul să fie povestitor! Propuneți copilului să spună o poveste. Poate fi o poveste nouă sau una veche, cu personaje noi, cu schimbări de situații, cu finaluri schimbate. Scrieți ce povestește copilul. Apoi citiți copilului ce v-a povestit. Astfel veți permite copilului să-și exerseze imaginația și să devină creativ. Puteți întreba copilul ce l-a inspirat să facă schimbări în povestire.
  • Uitați-vă împreună la un film! Urmăriți un film împreună cu membrii familiei. După aceea, spuneți pe rând ce parte v-a plăcut cel mai mult și de ce. Aveți grijă să menționați ce emoții și sentimente trăiesc personajele din film. Vorbind despre filme văzute împreună poate ajuta pe toți cei din familie să înțeleagă experiențele altora și să construiască o legătură mai puternică.

 

Jocuri de memorie și atenție

  • Am plecat în vacanță….(7-11 ani). Stați toți într-un cerc. Cineva începe și spune: Am plecat în vacanță și am pus în rucsacul de călătorie perioța de dinți. Următorul continuă: Am plecat în vacanță li am pus în rucsacul de călătorie periuța de dinți și un elefant. Al treile trebuie să pună în rucsacul de călătorie un obiect nou, dar fără să uite obiectele de la primii doi. Jocul continuă tot așa, devenind tot mai dificil. În momentul în care cineva uită să enumere unul din obiecte, iese din cerc și jocul continuă fără el.
  • Pădurea cu iepurași (11-14 ani) Vă așezați pe jos în cerc. Primul spune: un iepuraș în pădure. Al doilea continuă: două urechi. Al treilea: patru lăbuțe. Al patrulea: doi iepurași în pădure și din acest moment celelalte numere sau cuvinte se multiplică cu doi: patru urechi, opt labuțe. Jocul continuă cu trei iepurași etc. Cine greșește iese din joc. Atenția este foarte importantă în acest joc, al cărui ritm trebuie să fie alert.
  • Telefonul fără fir (toate vârstele minim 3 participanți) Stați unul lângă celălalt, primul îi spune repede următorului un cuvânt la ureche, fără să repete, acesta spune mai departe ce a înțeles, și tot așa pana la ultimul participant. La final se zice cu voce tare ce a ieșit. Cu cât seamănă mai puțin cuvântul cu cel spus inițial, cu atât jocul devine mai interesant și amuzant.
  • Chelnerul (11-14 ani) Jucătorii sunt în cerc. Cel care a fost desemnat chelner trece pe rând pe la fiecare participant și ia comanda. Iese apoi din încăoere pentru a reveni cu comenzile clienților. În timp ce servește spune fiecărui client ce i-a adus pe tava imaginară. Chelnerul care a greșit o comandă este înlocuit. Câștigă chelnerul care a reținut cel mai mare număr de comenzi.
  • Care plantă! Unul dintre jucători pregătește un set de întrebări și le scrie pe cartonașe. Se stabilește de comun acord limita de timp în care se poate răspunde la întrebări și punctajul jocului.
  • Care plantă poartă numele unei părți din corpul viețuitoarelor? De exemplu: piciorul cocoșului, ochiul boului, limba mielului etc.
  • Care plantă poartă numele unei cozi de animal? De exemplu: coada calului, coada șoricelului, coada racului etc.
  • Care plantă poartă numele unui instrument muzical? De exemplu: clopoțel, sunătoare, trompețică.
  • Care plantă denumește o unealtă? De exemplu: toporaș, traista ciobanlui etc.
  • Care plantă a dat prenumele fetelor? De exemplu: Brândușa, Viorica, Margareta etc.
  • Care plantă poartă nume de culoare? De exemplu: albăstrele, gălbenele, șofran.
  • Care plantă îți aduce aminte de îmbrăcăminte? De exemplu: rochia miresii, rochița rândunicii, pălăria șarpelui, ciuboțica cucului.
  • Care plantă îți aduce aminte de stări și sentimente? De exemplu: nu mă uita, lăcrămioare etc.

 

  • Câte șapte (11-14 ani) Participanții stau pe jos într-un cerc. Unul dintre ei începe cu glas tare, numărătoarea care continuă în sensul acelor de ceasornic. Când numărătoarea ajunge la persoana care trebuie să spună numărul șapte sau un număr multiplu de șapte trebuie să spună șapca în locul numărului respectiv Cine greșește iese din joc. Jocul poate deveni mai dificil în modul următor: în locul zecilor care conțin cifra șapte (17, 27, 37, etc) se spune cifra urmată de cuvântul șapcă (unu șapcă, doi șapcă, trei șapcă, etc).

 

Jocuri de mișcare

  • Aruncarea cărților (minim 2 participanți, materiale necesare: pălărie, cărți de joc). Așezați pălăria pe podea în mijlocul camerei. Participanții la joc trebuie să stea la o distanță de cel puțin 1 metru jumătate de pălărie, după care încercați să aruncați câte o carte de joc în pălărie. Monitorizați câte cărți au intrat în pălărie și câte nu (puteți face runde a câte 20 de cărți), apoi jucați din nou, încercând să vă îmbunătățiți rezultatele. Pentru doi jucători, este ideal să aveți cărți de joc separate pentru a nu le încurca: roșu și negru. O altă variantă: fiecare jucător primește câte un set de cărți de joc, și ori de câte ori unul dintre ei va nimeri o carte în pălărie, va mai avea dreptul la o aruncare. Iar la final, primul jucător care rămâne fără cărți este numit câștigător.
  • Pământ, apă, mal toate vastele (toate vârstele). Participanți se așază în șir de-a lungul unei linii trase pe sol. Locul în care stau reprezintă pământul, linia trasată reprezintă malul, iar locul de după linie reprezintă apa. Conducătorul de joc va indica, în ordinea pe care o dorește și într-un ritm cât mai alert, una din cele trei situații: pământ, apă, mal. Participanții care nu sar destul de repede în locul indicat, sunt eliminați din joc.
  • Frige (toate vârstele). Se formează un cerc și se alege un conducător de joc. Acesta stă în mijlocul cercului. Mingea mică și moale se pasează într-un ritm rapid în sensul acelor de ceas. Atunci când conducătorul jocului strigă frige, se schimbă direcția mingii. Conducătorul de joc poate striga din când în când și alte cuvinte, pentru a încerca atenția participanților, de exemplu frigider, frig. Cine nu schimbă direcția de joc când trebuie iese din cerc.
  • Batista (toate vârstele). Jucătorii stau așezați în cerc într-un cerc, în mijlocul căruia se află conducătorul de joc. Acesta aruncă în aer o batistă sau un fulg, mimând râsul în hohote. Câtă vreme batista sau fulgul se află în aer, jucătorii vor imita conducătorul de joc. Când batista sau fulgul a atins podeaua toți rămân nemișcați și muți.
  • Un șirag original (8-12 ani, materiale necesare –cutii cu agrafe de birou). Fiecare jucător primește o cutie cu agrafe de birou. Într-un anumit interval de timp, fiecare jucător urmează să confecționeze câte un șirag de agrafe legându-le într-un lanț continuu. Câștigă cine a făcut șiragul cel mai lung.
  • Plouă. Unul dintre participanți începe să povestească cum într-o zi frumoasă de vară vântul adună norii pe cer, începe ploaia, se transformă în furtună, tună, fulgeră, furtuna se liniștește, și cum apare  din nou soarele, însoțind cuvintele cu anumite gesturi. Fiecare gest va fi repetat de către participanți timp de 30 de secunde. Cuvintele și gesturile care le însoțesc sunt următoarele:
    • Vântul începe să bată, se freacă palmele între ele.
    • Începe ploaia, se bate un degete în podul palmei.
    • Plouă mai tare, se bate cu două degete în podul palmei.
    • Plouă și mai tare, se bate cu trei degete în podul palmei.
    • Fulgere, se ridică brațele deasupra capului și se bate scurt din palme.
    • Tună, se tropăie din picioare.
    • Ploaia se liniștește, se bate cu trei, două, un deget în podul palmei.
    • Răsare soarele, se ridică mâinile în sus.
    • Uite un curcubeu, toți participanții strigă: Aaaa!

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Închiderea școlilor este o măsură preventivă de răspuns la situația de urgență determinată de răspândirea Coronavirusului. Această măsură, extrem de necesară, produce însă schimbări semnificative în programul unei familii. În contextul acestor modificări, mulți părinți se întreabă cum ar putea acționa într-o astfel de situație pentru a asigura bunăstarea și siguranța copiilor lor. Iată 5 aspecte importante de avut în vedere:

  • Implicați-i pe copii! Copilul trebuie, încă de la început, implicat în stabilirea orarului din următoarele zile și a activităților pe care urmează să le desfășurați împreună. Alegerea cărților, a lecțiilor, a activităților de timp liber și notarea lor într-un orar simplu al săptămânii are menirea de a le păstra entuziasmul și interesul de-a lungul zilei. Orice nouă propunere de schimbare din partea dumneavoastră sau a copilului trebuie discutată cu acesta pentru o decizie comună. 
  • Mențineți rutinele zilnice ale copilului! Străduiți-vă să folosiți rutina anterioară a copilului, ceea ce implică aceeași oră de trezire sau de culcare cu activitățile specifice (ordine în cameră, spălat, mese, pregătirea pentru somn etc.) și stabilirea activităților educative și cele de timp liber împreună. De-a lungul zilei, implicați-i în jocuri educative ori de divertisment, cu reducerea pe cât posibil a timpului petrecut pe Internet ori telefonul mobil (nu mai mult de o oră). Spre seară, puteți viziona împreună un film sau o emisiune destinate copiilor. În acest fel îi ajutați să nu iasă dintr-un ritm cotidian similar celui din trecut, le oferiți un sentiment de control și le asigurați readaptarea facilă la întoarcerea la școală. De exemplu, pentru copiii din ciclul primar și gimnazial, jocul ”de-a școala” cu rolurile de profesor și elev preluate succesiv poate deveni un moment util învățării și, totodată, plin de amuzament pentru toți cei din familie. 
  • Mișcați-vă pe cât posibil! Organizarea de activități fizice ajută la menținerea tonului muscular, reducerea stressului indus de zilele petrecute în spații închise și vor îmbunătăți calitatea somnului necesară respectării orarului zilnic de activități de a doua zi. Găsiți activități care necesită mișcare și exercițiu fizic chiar și în acasă – inventați sau găsiți jocuri care presupun mișcare. Dansați împreună prin casă!
  • Mâncare sănătoasă! Al patrulea aspect de care trebuie să țineți seama este alimentația copilului. În această perioadă, va apărea cu siguranță plictiseala, iar el va fi tentat să consume multe dulciuri ori băuturi carbogazoase. Zilele petrecute acasă ar putea deveni o oportunitate pentru toți părinții ca mâncarea să fie pregătită împreună cu copilul.
  • Acordați atenție învățării! De asemenea, alegeți cu grijă resursele digitale și fiți alături de copiii voștri când sunt folosesc calculatorul ori telefonul mobil pentru activitățile online.  Pentru o listă de resurse destinată tuturor categoriilor de vârstă, accesați pagina … În privința educației școlare, cadrele didactice continuă să trimită, folosind Whatsup, Skype ori Facebook, lecțiile și temele pentru copii, unii alegând să comunice cu elevii lor prin scurte înregistrări audio/video ori în timp real. Aceasta ar putea deveni o experiență nouă și interesantă pentru copii și nu numai.

Dincolo de aceste recomandări referitoare la comportamentele și acțiunile concrete adecvate în această perioadă de criză, este important să aveți în vedere și să vă adresați în mod direct copilului la nivel emoțional. La asigurarea echilibrului emoțional al copilului dvs. contribuie:

  • Încurajarea exprimării emoțiilor, fie verbal, fie prin desen sau joc;
  • Asigurarea copilului că emoțiile pe care le resimte sunt normale și de așteptat, fără a se încerca diminuarea intensității și a importanței lor;
  • Asigurarea suportului emoțional al prietenilor care le pot furniza sugestii despre cum să facă față evenimentelor și a ceea ce simt;
  • Încurajarea implicării în activități, cu rol de autoreglare a emoțiilor.


Gestionarea emoțiilor copilului nu se poate face fără o abordare la nivel rațional, cognitiv, a stării de fapt existente. În acest sens, sunt importanți mai mulți factori:

  • Explicarea evenimentelor care au loc, cu accent pe efortul comunității de a contribui la depășirea situației;
  • Discutarea îngrijorărilor și a întrebărilor pe care copii le au, a experiențelor pe care le-au trăit în cursul evenimentelor, pornind de la recunoașterea de către părinți a propriilor îngrijorări dar și a abilităților care îi ajută să facă față;
  • Oferirea de informații asupra acțiunilor viitoare care să îi poată asigura predictibilitate;
  • Monitorizarea programelor TV pe care le urmărește copilul și verificarea modului în care le percepe și le înțelege.


Așadar, timpul petrecut de copii acasă trebuie să fie cu sens și structură, dar în același timp să îndeplinească și caracteristicile unui timp de calitate în familie, care să contribuie la consolidarea relațiilor afective și la menținerea echilibrului emoțional între toți membrii familiei.

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Tocmai de aceea poate fi util ca părinții să le poată oferi celor mici răspunsuri la o serie de întrebări, formulate cât mai simplu, care să-i ajute să se adapteze mai ușor acestor schimbări:

  • De ce nu mai mergem la grădiniță? „Grădinița ta este închisă acum. Doamna educatoare și ceilalți copii stau și ei acasă, ca tine. Când se va deschide vei merge din nou. Iar eu îți voi spune când se va întâmpla acest lucru.” (Nu recomandăm să intrați în detalii despre boală și boli la grădiniță – pentru a nu le dezvolta copiilor frici).
  • De ce nu putem ieși din casă?/De ce nu pot veni prietenii mei la mine? „Pentru o perioadă, oamenii au nevoie să rămână acasă și să stea împreună, cu familia. Asta ne va ajuta pe noi și prietenii noștrii să rămânem sănătoși. Știu că poate fi trist să nu-ți vezi prietenii și să stai în casă. Dar putem face o mulțime de lucruri distractive împreună: vrei să jucăm Nu te supăra frate! sau fotbal de masă?” (vezi sugestii în articolul Activități cu copiii)
  • De ce nu mă pot juca cu copilul de acolo? (în situația în care sunteți nevoiți să fiți cu copilul în preajma altor copii) „Trebuie să luăm o pauză de la joacă cu alți copii ca să rămânem sănătoși.”
  • De ce nu mă pot juca cu jucăria aceea? „Acum nu ne putem juca cu jucăriile altora ca să rămânem sănătoși.”
  • De ce (trebuie să) ne spălăm/ștergem lucrurile? „Ne spălăm/ștergem mâinile/lucrurile ca să le păstrăm curate.” Nu este necesar să le dați detalii infecția cu Coronavirus. Cei mici nu înțeleg noțiunea de transmitere a infecțiilor sau germenilor.
  • De ce poartă oamenii măști? Uneori oamenii poartă măști pentru că nu se simt bine.
  • De ce nu mai vrea Buni (sau altă persoană dragă copilului) să mă ia în brațe/să mă pupe? Asigurați mai întâi copilul că persoana dragă lor ține la ei și îi iubește la fel de mult. Apoi le puteți spune:  „Când un om mare a răcit poate să-i apere pe ceilalți să nu răcească și ei prin faptul că nu-i mai ia în brațe și nu-i mai pupă o perioadă. După ce se simt mai bine și se însănătoșesc primul lucru pe care îl vor face va fi să-ți dea un mare pupic!”
  • De ce n-o pot vedea pe mami (tati, buni sau altă persoană dragă copilului)? În această situație se pot afla atât adulții care sunt nevoiți să se izoleze (din motive de boală sau suspiciune de boală), cât și părinții care în această perioadă sunt nevoiți să lucreze (personal medical, servicii de intervenție etc.) ture prelungite și să stea departe de copii, de familie. „Mami are nevoie să stea o perioadă în altă parte/la serviciu, iar apoi se va întoarce.” Chiar dacă copiii sunt separați fizic de părinte/părinți căutați o alternativă de a păstra legătura dintre copil și acesta/aceștia (telefon, legătură video).


Chiar dacă copiii nu vă vor pune toate aceste întrebări, vor observa schimbările din rutinele lor anterioare, iar pentru a-i ajuta să se adapteze, este important să le răspundeți întrebărilor, să le recunoașteți (să le validați), fără a intra în explicații detaliate despre ce se întâmplă și să le oferiți o idee concretă despre ce vor face în acea zi: „Tata/Mama/Buni va sta o vreme cu tine acasă. În această dimineață vom lua micul dejun, apoi o să ne jucăm…/o să lucrăm la mate!”

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Oricât am dori să protejăm copiii de evenimentele care zdruncină ritmul obișnuit al vieții, este imposibil. Pe măsură ce răspândirea Covid – 19 produce din ce în ce mai multă îngrijorare în rândul nostru, al adulților, este firesc să ne gândim și la felul în care această pandemie poate afecta echilibrul emoțional al copiilor.

Este imposibil să ne gândim că cei mici nu sunt afectați, din moment ce răspândirea virusului a produs schimbări majore în ritmul zilnic al vieții lor, informații, cu care vin în contact, apar în media din minut în minut, iar în jurul lor adulții discută îngrijorați despre aceste lucruri. Chiar dacă copiii nu întreabă sau nu reacționează în niciun fel, acest lucru nu înseamnă că nu se gândesc și că nu înțeleg lucrurile în felul lor. Sau, din contră, vin cu întrebări, însă părintele nu știe cum ar fi cel mai bine să reacționeze sau ce să răspundă.

Și întrucât copiii, ca urmare a dezvoltării intelectuale insuficiente, au tendința să înțeleagă lucrurile în felul lor, adică într-un mod infantil și cel mai adesea eronat, este binevenit să purtăm discuții cu cei mici, să înțelegem cum percep ei lucrurile și cum îi putem asigura că sunt în siguranță.

Prin urmare, cum este cel mai indicat să vorbim și să le explicăm copiilor ceea ce se întâmplă la ora actuală?

  • Adaptați conținutul explicației la nivelul vârstei copilului. Cu cât copilul este mai mic cu atât folosiți explicații mai simple și mai generale, fără oferi prea multe detalii. Spre exemplu, le-ați putea spune copiilor ceva de tipul: „În momentul de față există un virus care îmbolnăvește oamenii. Poliția și medicii fac tot ceea ce trebuie ca să ne ajute să scăpăm de acest virus și să fim cu toții bine. Se pare că virusul se sperie și dispare atunci când ne spălăm bine bine pe mâini și când nu ne atingem fața și el nu mai ajunge la oameni dacă oamenii îl păcălesc și stau în casele lor. Este exact ceea ce vom face și noi în următoarea perioadă.”
  • Nu este nevoie să oferiți copiilor de vârstă preșcolară detalii legate de numărul de îmbolnăviri, țările în care sunt cele mai multe îmbolnăviri, număr de decese, faptul că încă nu există un vaccin etc. Toate aceste informații nu îi vor ajuta pe copii să înțeleagă corect situația, ci îi vor face să se îngrijoreze din ce în ce mai mult;
  • Cu copiii de vârstă mai mare (începând cu ciclul gimnazial), puteți comunica informații mai științifice, obținute din surse credibile medicale, informații concentrate pe o atitudine pozitivă și pe soluții. În felul acesta le arătăm copiilor că pot avea control asupra situației, înțelegând corect ceea ce se întâmplă și având la îndemână strategii de a se proteja și de a lupta contra virusului.
  • Mai ales la copiii de vârstă mai mică, dar și la cei mai mari este de controlat timpul cât sunt expuși la știri, informații, filmări, imagini despre situația actuală. Este binevenit ca în timpul pe care îl petreceți acasă să aveți perioade în care televizorul să fie oprit și telefoanele puse deoparte, să vă jucați jocuri împreună și, în general, să petreceți timp de calitate împreună. Timpul petrecut alături de părinte, le oferă copiilor certitudinea stabilității și siguranței. Atâta timp cât părinții sunt lângă ei, copiii se simt bine, protejați și lumea este un loc sigur.

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

În condițiile în care copiii au nevoie de răspunsuri la astfel de întrebări și de asigurări că lucrurile vor fi în regulă, la care adăugăm știrile la care sunt expuși și cumpărăturile făcute în familie, devine dificil pentru părinți să găsească un echilibru între cât au nevoie copiii să știe și cât agravează starea lor de anxietate. Anxietatea are la bază mecanismul îngrijorării, iar îngrijorările pot lua extrem de multe aspecte. Ce este de făcut?

  • Accentul trebuie pus pe fapte. În aceste zile tuturor ne este greu să tolerăm incertitudinea, iar anxietatea se hrănește cu incertitudinile noastre, pe copii făcându-i ”să urce pe pereți”. Foarte pe scurt, intoleranța la incertitudine ne face să transformăm orice aspect neclar în ceva periculos și pe care îl percepem ca fiind copleșitor. În mod firesc apare frica însoțită de reacțiile bine cunoscute: luptă, fugi, îngheață. Specific, în această situație, vorbim despre cum putem învăța să acceptăm unele incertitudini și să nu reacționăm exagerat la ele. Este nerealist să ne propunem să combatem incertitudinile legate de Coronavirus, atât timp cât informațiile se schimbă de la o oră la alta. Astfel, pe cât posibil, facem referire strict la informațiile pe care le avem din surse sigure raportate la momentul respectiv. Pentru părinți, recomandarea este să evite să vorbească în prezența copiilor despre propriile lor scenarii, asta cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate spune ce se va întâmpla sigur în următoarele zile. Fiind o perioadă cu multe schimbări, este firesc să avem unele incertitudini și acestea, la rândul lor, să creeze îngrijorări și teamă. Și aici intervine nevoia de a înțelege și de a accepta ”normalul” acestei perioade, iar accentul pe faptele confirmate și luate din surse sigure să ne ajute să ne orientăm spre speranță și nu spre frică.

  • Paragraful anterior conduce spre nevoia ca părinții și adulții care îi au în grija lor pe copii să conștientizeze și să-și gestioneze propriile anxietăți. Copiii îi iau pe părinți ca reper atunci când vor să se asigure că sunt în siguranță, fie că este vorba despre o mișcare nouă la locul de joacă, fie că este vorba despre lucruri atât de serioase precum situația prezentă. De aceea este foarte important pentru părinți să învețe să-și gestioneze propria anxietate pentru a nu amplifica inutil temerile copiilor predispuși spre anxietate. Și aici este nevoie de un echilibru între acțiunile noastre și ceea ce transmitem verbal. Venim cu două exemple de săptămâna trecută, înainte de a se închide școlile, în ambele situații părinții crezând că au transmis ”clar” copilului lor că nu are de ce să se îngrijoreze:
    • Copilul află de la școală că bătrânii sunt cei mai afectați și întreabă acasă dacă bunicii lui vor fi bine. Părinții dau asigurări că totul va fi bine, doar că în scurt timp aceștia sună bunicii și le spun să nu iasă din casă, să-și facă provizii etc., din atitudine reieșind îngrijorarea. Ce au omis părinții a fost să se asigure că nu aude copilul lor conversația;
    • Un alt copil aude același mesaj de liniștire că totul este în regulă și când merg la cumpărăturile de sâmbătă observă că părinții pun mult mai multe lucruri în coșul de cumpărături și că toți ceilalți din hipermarket au coșurile pline. Pentru ambii copii a fost nevoie de o terță persoană ca să poată întreba din nou ce se întâmplă, întrucât au considerat că părinții le ascund adevărul.)

 

  • Începeți cu o întrebare și continuați cu fapte. Atunci când copilul inițiază conversația, întrebați-l ce știe deja pentru a nu vă repeta și a nu-i da informații pe care nu le poate înțelege încă. Ulterior vorbiți cu el despre lucrurile pe care le cunoașteți deja, eventual căutați împreună informații pe site-urile oficiale. Astfel le veți da un exemplu pozitiv de căutare a informațiilor și descurajați dezinformarea în masă de pe canalele social media, inclusiv Youtube.

  • Limitați expunerile la știri. Pentru o persoană cu anxietate, și în mod deosebit pentru copii, este dificil să se oprească din căutarea de noi informații care să le dea asigurări că totul este în regulă, doar că nimic nu pare să funcționeze pentru o perioadă mai lungă de timp și se întorc să verifice știrile, în tot acest timp anxietatea crescând la cote alarmante. Și atunci este sarcina părinților să limiteze accesul la știri. Dacă pentru ei este foarte important să fie informați, recomandăm să se retragă și să verifice scurt, pe telefon, știrile.

  • Limitați cantitatea de informații împărtășite cu copiii dvs. Atunci când copiii vă întreabă direct despre viruși, germeni, boală, moarte etc., răspundeți cât mai clar și succint posibil. Dacă sunt informații pe care nu le dețineți încă, spuneți-le copiilor că vă veți informa și le veți răspunde cât mai curând. Filtrați informațiile funcție de vârsta și nivelul de înțelegere al copilului dvs. Dacă primiți întrebări legate de izolarea la domiciliu, este important să le spuneți copiilor că, în acest stadiu al pandemiei, experții consideră că acasă este cel mai sigur mediu unde putem fi. Uneori un astfel de mesaj poate fi suficient pentru liniștirea copiilor. În situația în care copilul dvs. ia medicamente pentru anxietate și constatați că acestea îl ajută mai puțin decât până la declanșarea acestei situații, atunci este indicat să-l contactați pe medicul lui psihiatru și să ajustați dozele în funcție de recomandarea acestuia.

  • Creați o rutină flexibilă. Pentru mulți copii „a sta acasă” este perceput ca vacanță și asta conduce la schimbarea rutinelor. Multe școli au inițiat „cursuri și teme online” și asta-i ajută, și pe copii, și pe părinți, să petreacă mai mult timp cu preocupări educaționale și mai puțin cu preocupări legate de pandemie și de consecințele acesteia. Flexibilizați intervalul de trezire, dar păstrați obiceiul de a ne trezi dimineața. Școlile, Ministerul Educației, unele televiziuni, susțin diferite platforme online de a continua studiile de acasă. Recomandăm astfel ca în prima parte a zilei să aveți în vedere un program academic. În mod deosebit este valabil pentru elevii de clasa a VIII-a și a XII-a care se întreabă ce se va întâmpla cu Evaluarea Națională, respectiv Examenul de Bacalaureat. Mențineți, sau creați, o rutină a meselor împreună. Pentru mulți părinți a devenit posibil să stea acasă împreună cu copiii lor și le este mai ușor să aibă mai multe activități în comun: mese, gătit, puzzle, lego, table, rummy, șah, cărți de joc etc.

  • Fiți atenți la semnele non-verbale ale anxietății. Pentru copiii mai mici este posibil să observați că au nevoie să stea mai mult în preajma dvs. și că vă urmăresc peste tot. Își întârzie ora de culcare și/sau vor să doarmă în pat cu dvs. Unii s-ar putea să devină mai agitați, irascibili, sau să plângă cu ușurință. Petreceți mai mult timp cu ei, îmbrățișați-i mai des, flexibilizați și, în același timp, mențineți rutinele de somn.

  • Petreceți timp în activități plăcute și jocuri. Folosiți umorul. Este un lucru greu de făcut, însă este necesar în această perioadă. Creați jocuri de cuvinte, inventați cuvinte noi pentru obiectele din casă, poate că este timpul să reveniți la jocurile pe modelul Mim, Activity, Monopoly, Katan etc., rummy, table, șah, Găsește Comoara și orice altceva poate ajuta la petrecerea mai plăcută a timpului împreună. Aceste activități vor muta atenția copiilor dvs. de la subiectul ”fierbinte” al acestei perioade.

  • În final este important să avem în vedere că și asta va trece. Considerăm că este important să le transmitem copiilor noștri că și aceasta este o experiență de viață și că vom avea cândva amintiri despre asta și vom putea povesti peste mulți ani cum a fost pentru noi atunci când a trebuit să stăm izolați în casă. Poate mai aveți bunici/străbunici care pot povesti despre iernile din trecut când erau izolați în case până veneau vecinii să le deszăpezească aleile și să le deblocheze ușile acoperite cu zăpadă, cum topeau zăpada ca să aibă apă, fântânile fiind înghețate ș.a.m.d. Concluzia este că și asta va trece.

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Fiecare persoană reacționează diferit în situații stresante. Impactul emoțional al unei situații traumatizante asupra unei persoane depinde de trăsăturile și experiențele personale, de circumstanțele economice și sociale ale persoanei și ale comunității din care face parte și de disponibilitatea resurselor locale. Oamenii pot deveni mai stresați dacă urmăresc în mod repetat imagini tulburătoare sau aud în mod repetat știri despre evoluția epidemiei în mass-media. Dar trebuie să avem mereu în minte faptul că suntem în stare să ne ajutăm singuri, că avem resursele necesare ca să rămânem calmi și siguri pe acțiunile noastre.

Ce poate face fiecare dintre noi?

  • Evitați expunerea excesivă la știrile din media despre COVID-19 și căutați informații doar din surse credibile pentru a evita dezinformarea.
  • Aveți grijă de propriul corp. Mâncați sănătos, faceți exerciții fizice în mod regulat, odihniți-vă suficient și evitați consumul de alcool și droguri și tutun pentru a face față emoțiilor neplăcute  pe care le simțiți.
  • Faceți-vă timp să vă relaxați și nu uitați că emoțiile puternice vor trece. Nu urmăriți în continuu știri care să vă afecteze emoțional.
  • Rămâneți în contact cu persoanele apropiate, prietenii și familia. Împărtășiți-le grijile pe care le aveți și emoțiile pe care le simțiți și păstrați cu ei relații sănătoase.
  • Păstrați-vă o gândire pozitivă.


Copiii reacționează, parțial, în funcție de reacțiile pe care le văd la adulții din preajma lor. Atunci când părinții se comportă într-o manieră calmă și sigură, pot oferi cel mai bun ajutor pentru copiii lor.

Care sunt posibilele semnale de alertă din partea copiilor?

  • iritabilitate sau plâns excesiv
  • episoade de enurezis (accidentele diurne sau nocturne – incontinență urinară)
  • griji excesive sau tristețe
  • probleme de somn
  • dezechilibre în alimentație
  • agresivitate
  • performanțe școlare reduse sau absentesim școlar
  • dificultăți de concentrare și atenție
  • evitarea activităților care erau preferate în trecut
  • dureri de cap sau corporale inexplicabile
  • consum de alcool, tutun sau alte droguri


Dacă observați aceste lucruri la copilul dumneavoastră, puteți face foarte multe lucruri pentru a-l ajuta:

  • Petreceți timp cu el și explicați-i despre epidemia de COVID-19. Răspundeți la întrebările lui conform vârstei pe care o are.
  • Asigurați-l că nu este în nici un pericol. Dați-i de înțeles că este în regulă să se simtă trist sau speriat.
  • Împărtășiți cu el propriile dumneavoastră metode prin care faceți față stresului, pentru ca el să poată învăța din experiența dumneavoastră.
  • Limitați-i accesul la sursele media care vorbesc despre coronavirus. Copiii pot deseori interpreta greșit ceea ce aud și se pot speria de lucrurile pe care nu le înțeleg.
  • Ajutați-l să-și păstreze obiceiurile zilnice. O dată ce școlile/grădinițele se vor redeschide, ajutați-l să se reîntoarcă la activitatea lui de zi cu zi.
  • Fiți un model pentru el: luați-vă pauze, asigurați-vă că dormiți suficient, faceți exerciții fizice și mâncați sănătos. Păstrați legătura cu prietenii și familia cât de des puteți.


Indiferent de vârsta copilului dumneavoastră, el poate fi afectat după un astfel de episod. Unii copii reacționează imediat, alții pot prezenta semne mult mai târziu. Felul în care un copil reacționează și semnele cele mai frecvente de disconfort emoțional, variază în funcție de vârsta copilului, de experiențele sale anterioare și de felul în care copilul reacționează la situațiile stresante în mod obișnuit.

Cum îți poți ajuta copilul să facă față unei situații stresante?

Înainte de situație:

  • Vorbește cu el, ca să știe că ești prezent pentru a-i oferi siguranță.
  • Elaborează planuri de siguranță, pentru a crește starea de încredere a copilului și a-i oferi o senzație de control.


În timpul situației:

  • Fii calm și oferă-i siguranță copilului
  • Povestește-i despre ceea ce se întâmplă într-un mod în care va înțelege. Încearcă să te exprimi cât mai simplu și concordant cu vârsta copilului.


După ce situația s-a încheiat:

  • Oferă-i ocazia să povestească despre ceea ce a trăit și ce gândește despre asta. Încurajează-l să-și exprime îngrijorările și să pună cât mai multe întrebări.
  • Este dificil de prezis cum va reacționa un copil într-o situație stresantă/traumatică. Prin urmare, este important ca părinții, cadrele didactice și alți adulți care au ocazia să observe copilul în contexte diferite, să lucreze împreună și să-și împărtășească informațiile despre felul în care copilul face față stresului.

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Ce este frica?
Frica este o emoție care are un rol important în protecția noastră. Este o emoție specifică primejdiei care ne ajută să nu ne expunem la situații care ar putea să ne pună viața în pericol și care are un obiect concret (știu de de mă tem). Frica ajută corpul să se pregătească pentru a acțiune fizică: fugă (să fugim de o situație în care simțim frica) sau luptă (să afișăm un comportament de răspuns). Uneori, atunci când frica este foarte intensă, putem experimenta “încremenirea” – nu putem reacționa în niciun fel.
În cazul copiilor, frica este cauzată de prezența unui pericol sau de absența siguranței și securității Ea poate să apară atunci când copilul percepe un posibil pericol, când interacționează cu persoane străine, când este expus la situații și contexte noi, când ia contact cu elemente specifice care-l înfricoșează: spitale, locuri înalte, tunete, întuneric, animale etc).
Copiii învață să facă față emoțiilor de frică și teamă cu ajutorul adulților.
Maniera în care adulții răspund la situațiile în care copiii manifestă teamă sau frică are un rol important dezvoltarea abilității de gestionare a emoției de teamă.

       Ce este furia?
Împreună cu frica, tristețea și bucuria, furia este o emoție de bază, firească, dar adesea este percepută drept neplăcută și stresantă. Copiii mai mici exprimă furia mai frecvent decât cei mai mari; ei au nevoie de sprijin din partea adulților pentru a învăța, pas cu pas, să gestioneze furia într-un mod sănătos.
Furia poate însoți uneori alte emoții trăite de copil, cum ar fi tristețea sau dezamăgirea. Există multe situații în care copilul trăiește tristețe sau dezamăgire și o exprimă prin intermediul furiei. Spre exemplu, unii copiii sunt furioși atunci când nu mai pot face activitățile pe care le aveau în rutina zilnică, emoția primară în aceste cazuri este, de fapt, tristețea.

       Ce este tristețea?
Tristețea este un răspuns emoțional pe care oamenii îl trăiesc atunci când pierd ceva important sau care are semnificație pentru ei. Tristețea are utilitate în viața noastră pentru că ne ajută să ne mobilizăm resursele de care dispunem pentru a face față situației de pierdere. Atunci când suntem triști avem nevoie de ajutorul celorlalți pentru a putea să facem față situațiilor dificile cu care ne confruntăm.
Copiii răspund cu emoții de tristețe în diferite contexte de viață. De exemplu, nu își pot întâlni prietenii, nu mai pot merge în locuri publice, practic rutinele lor sunt schimbate în totalitate, acestea fiind situații la care în mod firesc copiii răspund cu tristețe. În plus, fiecare copil reacționează diferit la pierdere.
Inițiați și propuneți o serie de acțiuni care să îl ajute pe copil să își recâștige confortul emoțional și în același timp să poată avea activități specifice vârstei.

  • Manifestați comportamente de liniștire pentru a-i ajuta pe copii să recâștige confortul emoțional. În această manieră copiii învață că adultul reprezintă pentru ei un sprijin. Prin comportamentele de liniștire (mângâieri, îmbrățișări, ton cald) îi comunicați copilului că poate apela cu încredere la voi atunci când traversează un moment dificil.
  • Permiteți copiilor să își exprime tristețea prin plâns și evitați folosirea mesajelor de invalidare emoțională. Solicitarea de a stopa plânsul “ Nu mai plânge…ți se înroșesc ochii!” nu are nici un beneficiu pentru copii deoarece nu-i ajută să își gestioneze emoțiile. Descărcarea prin plâns are rol terapeutic. Prin acest tip de mesaj copiii înțeleg că sunteți insensibil la emoțiile lui și că nu îl înțelegeți. Studiile au aratat că plânsul are valoare terapeutică nu doar din punct de vedere psihologic, ci și fiziologic. Prin lacrimi se elimină o serie de substanțe toxice care se acumulează în corpul nostru în situații de stres.
  • Ajutați copiii să identifice soluții de rezolvare a problemelor cu care se confruntă. Strategiile de rezolvare a problemelor presupun găsirea de soluții la problemele cu care se confruntă copiii și care le provoacă emoții negative, precum și aplicarea soluției optime. De exemplu, dacă un copil este trist că nu mai poate ieși din casă, puteți ajuta copilul să găsească o strategie de rezolvare a problemei pentru remedierea stării sale de tristețe prin propunerea unei activități pe care să o faceți împreună în casă și nu ați reușit până acum.

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Copiii învață în funcție de ce facem noi părinții și mai puțin din ceea ce spunem. Copiii observă și imită comportamentele noastre. Prin propriul comportament, prin modul în care ne exprimăm emoțiile sau ne rezolvăm conflictele, avem o mare influență asupra comportamentului copiilor. Acțiunile noastre ghidează dezvoltarea emoțională a copilului și îi asigură cadrul formării încrederii în sine. Îi învățăm pe copii să-și recunoască emoțiile și să le gestioneze într-un mod adecvat. Ei învață din acțiunile și reacțiile noastre. Noi modelăm comportamentul copilului prin ceea ce facem. Comportamentul părintelui este modelul prin care copilul învață cum să relaționeze sănătos cu sine și cu ceilalți. Un adult care își gestionează adecvat situațiile tensionate, reacționează controlat, este pentru copil o sursă de siguranța și confort.
! De reținut că atunci când copiii se simt speriați, triști, furioși, ei au nevoie de sprijinul adulților pentru a face față situațiilor dificile în care se află. Au nevoie să se simtă iubiți, în siguranță, înțeleși și acceptați. Ca adulți, vom reuși să îi facem să se simtă așa arătându-ne interesați de ceea ce li se întâmplă, spunându-le că îi sprijinim orice ar fi și ajuându-i să identifice soluții la situațiile care îi tulbură.

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Așa cum au menționat și medicii pediatri, spălatul pe mâini poate fi singurul lucru pe care îl poți face pentru a preveni îmbolnăvirea. Cu atât mai mult în contextul pandemic actual care solicită pe copii și adulți deopotrivă o mai mare atenție în prevenirea infectării cu virusul COVID-19.

Transformă-l într-un obicei!
Cât mai curând posibil, convingeți copilul să se obișnuiască să se spele pe mâini des și temeinic. Pe tot parcursul zilei copilul tău este expus la bacterii și virusuri – atunci când ating un partener de joacă, împart jucării sau se joacă cu animalele de companie. Odată ce mâinile au intrat în contact cu acești germeni, copiii se pot infecta prin:

  • Atingerea ochilor
  • Atingerea nasului
  • Atingerea gurii

Tot procesul de infectare se poate întâmpla în câteva secunde. Soluția este de a încuraja copiii să se spele pe mâini pe tot parcursul zilei. De exemplu, ajutați-i și amintiți-le să se spele pe mâini în următoarele situații:

  • Înainte de masă (inclusiv gustări)
  • După folosirea toaletei
  • După ce se joacă afară
  • După ce au atins animalul de companie
  • După ce au strănutat sau tușit, folosindu-și mâna
  • Atunci când cineva din casă s-a îmbolnăvit

Studiile despre spălatul pe mâini în toaletele publice arată că multe persoane nu au o igienă foarte bună. Majoritatea folosesc o cantitate mică de apă și de săpun pentru a se spăla, dar nu îndeajuns pentru a se curăța în totalitate.

Pași pentru spălarea corectă a mâinilor
Ce implică o curățare temeinică a mâinilor? Centrul de Prevenire și Control al Bolilor (CDC) recomandă următorii pași:

  • Udați mâinile copilului
  • Folosiți săpun solid sau lichid și apoi păstrați săpunul solid la un loc ferit, unde să se poată usca înainte de următoarea folosire.
  • Frecați mâinile temeinic. Frecați fiecare suprafață.
  • Clătiți mâinile foarte bine și apoi uscați-le.

Despre săpunurile antibacteriene
Farmaciile pun la dispoziție săpunuri antibacteriene, dar studiile au arătat că aceste produse antibacteriene nu sunt atât de eficiente la îndepărtarea murdăriei și a germenilor precum săpunurile obișnuite. Unii experți în boli infecțioase au sugerat că prin folosirea de săpunuri antibacteriene se pot îndepărta chiar și bacteriile benefice și pot crește șansele bacteriei dăunătoare să se răspândească.
Cea mai bună soluție este de a spăla mâinile copiilor cu apă caldă și săpun obișnuit care nu conține substanțe antibacteriene (ex. triclosan). Folosirea săpunului normal împreună cu apa este mai eficientă decât folosirea săpunului care nu necesită clătire (pe bază de alcool). Totuși, dacă nu este nicio chiuvetă disponibilă (ex. afară ori în mașină), produsele antibacteriene care nu necesită clătire pot fi folosite ca alternativă, cu condiția ca acestea să conțină alcool într-o concentrație de cel puțin 60%.

Cât trebuie să ne spălăm
Chiar dacă 30 de secunde poate părea un timp scurt, este de fapt mai mult timp decât credeți. Cronometrați-vă următoarea dată când vă spălați pe mâini. Supravegheați-vă copiii atunci când se spală pe mâini pentru a vă asigura că au o igienă bună. Alegeți un cântec care durează 30 de secunde și cântați-l în timp ce vă spălați pe mâini. Încurajați copiii să se spele pe mâini nu numai acasă, dar și la școală, acasă la prieteni sau în alte locuri pe care le frecventează. Este un obicei important pe care să și-l însușească.

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Înseamnă să-i vorbești tot timpul, să-l  implici cât mai mult în diverse contexte de comunicare, chiar dacă atunci când este foarte mic, putem avea impresia (falsă) că vorbim degeaba, pentru că el nu ne înțelege. Fiţi convinși de faptul auzindu-vă vorbindu-i într-un anumit fel, veți face ca el să se simtă în siguranţă şi iubit. Copilul poate face diferenţa între o vorbă spusă  pe un ton drăgăstos şi o alta pe un ton răstit. Copilul are nevoie tot timpul ca părintele să îl stimuleze verbal.

În contextul a ceea ce trăim în prezent, vă propunem următoarele activități în vederea stimulării limbajului:

1. Vorbește cu el mereu, spune-i ce faceţi în orice moment.
Exemplu: Ne spălăm. Ne spălăm pe mâini. Ne spălăm cu apă şi săpun.

2. Plimbă-te cu copilul prin casă şi denumeşte obiectele în faţa cărora vă opriţi, repetând rar cuvântul de 2-3 ori.  Exemplu: ma-sa, sca-un, pat.

3. Explică-i fiecare acţiune, cântă în timp ce faci acest lucru (copilul va fi mai atent când i se va cânta). Exemplu: Mama face pa-tul, pa-tul, pa-tul. Mama pune per-na, per-na, per-na pe pat.

4. Ţine copilul în braţe, asezaţi-vă în faţa oglinzii şi pronunţă rar numele copilului în timp ce îl mişti uşor în sus şi în jos; stânga – dreapta.

5. În faţa oglinzii se pot realiza exerciţii de pronunţie pe silabe, iar copilul va fi foarte încântat să-ţi imite mişcarea buzelor: Exemple: ma-ma, pa-pa, ta-ta, da-da, ne-ne, pe-pe etc.

6. Explică-i ceea ce vede în casă sau într-o carte, utilizează multe onomatopee.
Exemple: Suflă vântul crengile: VVVVVV! Maşina merge pe drum: BRUM-BRUM! Păsărelele ciripesc: CIP- CIP- CIRIP.

7. Aşază o jucărie de pluş (ex: o pisică) în braţele copilului şi pune copilul să arate unde sunt diferite obiecte din casă. Exemplu: Arată-i pisicii unde este patul? Unde este mingea?

8. Lasă copilul să atingă obiectele în timp ce le pronunţi denumirea. Exemplu: lin-gu-ra, car-te, scu-tec, pi-si-ca.

9. Învaţă-l contrariile încurajându-l să atingă lucrurile:
Exemple:
greu – să ridice un flacon (de jumătate de litru) cu apa
uşor – să ridice un flacon (de jumătate de litru) gol
cald – să pună mâna sub un jet de apă caldă
rece – sa pună mâna sub un jet de apă rece

10. Pune-l să şteargă diferite obiecte din bucatărie în timp ce le denumeşti rar de 2-3 ori.
Exemplu: Şterge ca-pa-cul, va-sul etc.

11. Pune-l să-ţi aducă diferite obiecte. Şi întreabă-l ce ţi-a adus. Încurajează-l să repete după tine. Exemplu: Adu-mi car-tea./ Ce mi-ai adus? Car-tea?

12. Copilul adoră să arunce lucrurile pe jos, vom selecta jucării de pluş pe care i le vom da să le arunce pe jos în timp ce vom denumi jucaria-animăluţ şi vom pronunţa onomatopeea specifică.

13. Dansează cu copilul  în timp ce îi cânți. Încurajează-l să fredoneze melodia: la-la-la!

14. Dă-i  copilului sarcini de realizat: Pune mingea pe scaun! Pune creioanele  pe masă!

Sursa: Salvați Copiii
Pentru mai multe sfaturi puteți apela gratuit linia telefonică pentru părinți Family Tel pusă la dispoziție de Salvați Copiii: 0800.070.009 (mai multe detalii)

Load More



Sursele răspunsurilor: